" Daca nu putem fi buni , sa incercam sa fim macar
politicosi. " N. Steinhardt - " Jurnalul fericirii ".
Ideea scrierii acestei carti ne-a fost sugerata , ca
pe vremuri lui Lewis Caroll , celebrul autor al cartii
" Alice in tara minunilor " , de catre o foarte tinara
domnisoara care ne-a rugat sa-i imptumutam sau sa-i spunem
de unde poate cumpara un " Cod al manierelor elegante "
deoarece urma sa " iasa in lume " si avea o sumedenie de
nedumeriri. Pentru ca exemplarul din " Usage du monde " al
Baroanei de Staff din 1899 se pierduse din biblioteca , am
inceput sa cautam o carte mai recenta , publicata la noi
pe aceasta tema. Dupa aceasta truda am descoperit niste
modeste si timide brosurele aparute in ultimele decenii. Asta
era tot. Nu ne-am putut impiedica sa meditam asupra cauzei
inexistentei in cultura noastra , timp de patruzeci si cinci
de ani , a unei carti de referinta in acest domeniu. In
Germania , de exemplu , apar si se vind anual cu mare succes
cam doua titluri noi de astfel de carti , si asta de foarte
multi ani. Brosurile de care aminteam erau scrise cu bun
simt , insa ramineau extrem de incomplete. Am inteles ca se
ocolisera cu multa grija subiecte " tabu " , ca de exemplu
botezul , nunta , ceremonialul de inmormintare etc. De ce erau
aceste subiecte interzise este usor de presupus ... Am recitit
in schimb " Codul eticii si echitatii socialiste " si
juramnitul de pe coperta carnetului de U.T.C. Era vorba acolo
despre obligatia de a-ti da viata si singele pentru cauza
Partidului. In gradinite , scoli generale si licee , copii erau
invatati sa recite chiar de la virsta de trei ani Ode
dedicate Partidului ci conducatorilor iubiti ; iar la orele
de dirigentie profesorul era constrins sa comenteze
cuvintarile Secretarului General sau sa faca invatamint
politic.
Sa nu ne facem iluzii , nici o tara din lume nu
seamana cu un pensiuon de domnisoare. Nu toti oamenii de pe
glob sunt bine crscuti , idiferent de regimul politic existent
intr-o tara. Stind de vorba cu o prietena din Germania care
a vizitat de mai multe ori Romania si marturisindu-i dorinta
noastra de a scrie o astfel de carte ne-a spus ca dupa
parerea ei n-ar fi nevoie , caci nicaieri in alta parte n-a
intilnit oameni atit de blinzi , de ospitalieri si bine
crescuti ca la noi.
Sa fie bunele maniere o problema de bun simt ? Sau
numai de cultura si instruire ? Sau numai de mediu ? Se poate
deduce din experienta fiecaruia dintre noi ca o comportare
civilizata depinde de toate elementele enumerate mai sus.
Secretul unui comprtament agreabil si civilizat in societate
se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si
adaptate de la o generatie la alta. Bunicii , parintii , scoala
si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o
existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut,
dar neasimilat suficient spune ca drumul libertatii trece prin
cultura. Exista o cultura de tip rural - obiceiuri , datini ,
ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura
livresca , din care omul scolit poate invata multe , dar nu in
mod obligatoriu si bunele maniere.
Problemele de educatie si comportare civilizata exista
in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin.
Situatia de la noi , dupa patruzeci si cinci de ani de
imixtiune brutala , in existenta sociala si chiar familiala , a
unei forte oarbe , nemiloase , care , in numele fericirii umane
a cautat sa ne ucida fericirea , a incercat sa creeze
" oameni noi " , asemenea unor marionete stingace si supuse ,
este totusi deosebita de cea din alte parti.
Cum sa surizi cind ti-e frica ? Cum sa te bucuri la
castoria copiilor cind te temi ca vei fi vazut la biserica ?
Cum sa-i spui cu drag unei doamne - " Doamna " , cind exista
un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue
sa spui " Tovarasa " ... ?
In multe tari , situatia economica permite mamei sa nu
lucreze , daca doreste , ca sa se ocu0pe personal de educatia
copilor. Trebuie sa recunoastem ca la noi aceasta posibilitate
a fost ferm inlaturata deoarece nu se putea trai dintr-un
salariu. Au aparut generatiile pe care le-am numit " copii
crescuti cu cheia de git ". Nu prea aveau ce sa invete si
nici de la cine. Cum raul , din nefericire , contamineaza cu
usurinta , puteau cel mult invata de la cei mai mari si in
nici un caz lucruri bune. Timpul a trecut si acum fetitele
si baieteii cu " cheia de git " au ajuns parinti si cresc ,
educa alte generatii de copii cu cheia ... Sa nu fim insa
pesimisti , raminind la o viziune catastrofica asupra viitorului
societatii romanesti. Atunci , cartea aceasta nici nu ar mai
avea sens.
Nici o constringere si nici o libertate a fiecaruia
dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept , cumpatat
si linistit. In viata fiecarui om exista nevoia de modele ,
iar in societatea romaneasca de dupa al doilea razboi mondial
evenimentul cel mai dramatic l-a constituit tocmai distrugerea
acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale.
Intelectualii , oamenii de cultura au umplut temnitele
comuniste , tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le permitea
sa treaca , in chip cameleonic , de la o doctrina politica la
alta ; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo
si tot din aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul
activistului de partid. A fost intr-adevar un " model " si
trebuie sa recunoastem ca faceam eforturi sa-l imitam , iar
rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt. S-a deteriorat
orice norma morala si aproape toate notiunile normale au fost
golite de sens.
In Piata Romana din Bucuresti se afla si acum
inscriptia " Vom muri si vom fi liberi ! ". De nenumarate ori
in acesti ani am incercat sa descifrez sensul mai profund al
acestui credo tragic. Sa se fi referit numai la dictator ?
Sa fi fost incluse toate frustrarile si iluziile copiilor
fara coplilarie , a copilor crescuti cu " cheia de git " ?
Sa fi fost doar strigatul ultimei generatii de copii - cum
spunea altadata un adolescent - care a mai vazut o ciocolata ?
Sa nu ne fi gindit nici unul dintre noi ca cea mai
dificila libertate este cea cu care nu stii ce sa faci ?
Despre democreatie nici nu mai indraznesc sa amintesc.
Termenul e folosit cu atita inconstienta incit exista
pericolul sa se incetateaneasca le noi in acceptia contrara ;
teroarea arbitrarului si a lipsei de buna cuviinta. Fac ce
vreau pentru ca e democratie , rosteste si potentantul si
omul de rind - si desigur gresesc - nu asta e democratia !
Aceasta carte ar vrea sa ne impace pe noi cu noi si
pe noi intre noi. Cum nimic nu se poate impune prin forta ,
ea nu constituie decit un punct de plecare pentru meditatie
si dialog. Eventualele reprosuri , indoieli sau nedumeriri pot
fi formulate in scris pe adresa Editurii si promitem ca la
urmatoarea editie vom tine seama de ele , incercind sa venim
in intimpinarea dorintelor dumneavoastra cu gindul bun de a
ne face viata mai frumoasa decit am avut-o. O meritam din
plin !
politicosi. " N. Steinhardt - " Jurnalul fericirii ".
Ideea scrierii acestei carti ne-a fost sugerata , ca
pe vremuri lui Lewis Caroll , celebrul autor al cartii
" Alice in tara minunilor " , de catre o foarte tinara
domnisoara care ne-a rugat sa-i imptumutam sau sa-i spunem
de unde poate cumpara un " Cod al manierelor elegante "
deoarece urma sa " iasa in lume " si avea o sumedenie de
nedumeriri. Pentru ca exemplarul din " Usage du monde " al
Baroanei de Staff din 1899 se pierduse din biblioteca , am
inceput sa cautam o carte mai recenta , publicata la noi
pe aceasta tema. Dupa aceasta truda am descoperit niste
modeste si timide brosurele aparute in ultimele decenii. Asta
era tot. Nu ne-am putut impiedica sa meditam asupra cauzei
inexistentei in cultura noastra , timp de patruzeci si cinci
de ani , a unei carti de referinta in acest domeniu. In
Germania , de exemplu , apar si se vind anual cu mare succes
cam doua titluri noi de astfel de carti , si asta de foarte
multi ani. Brosurile de care aminteam erau scrise cu bun
simt , insa ramineau extrem de incomplete. Am inteles ca se
ocolisera cu multa grija subiecte " tabu " , ca de exemplu
botezul , nunta , ceremonialul de inmormintare etc. De ce erau
aceste subiecte interzise este usor de presupus ... Am recitit
in schimb " Codul eticii si echitatii socialiste " si
juramnitul de pe coperta carnetului de U.T.C. Era vorba acolo
despre obligatia de a-ti da viata si singele pentru cauza
Partidului. In gradinite , scoli generale si licee , copii erau
invatati sa recite chiar de la virsta de trei ani Ode
dedicate Partidului ci conducatorilor iubiti ; iar la orele
de dirigentie profesorul era constrins sa comenteze
cuvintarile Secretarului General sau sa faca invatamint
politic.
Sa nu ne facem iluzii , nici o tara din lume nu
seamana cu un pensiuon de domnisoare. Nu toti oamenii de pe
glob sunt bine crscuti , idiferent de regimul politic existent
intr-o tara. Stind de vorba cu o prietena din Germania care
a vizitat de mai multe ori Romania si marturisindu-i dorinta
noastra de a scrie o astfel de carte ne-a spus ca dupa
parerea ei n-ar fi nevoie , caci nicaieri in alta parte n-a
intilnit oameni atit de blinzi , de ospitalieri si bine
crescuti ca la noi.
Sa fie bunele maniere o problema de bun simt ? Sau
numai de cultura si instruire ? Sau numai de mediu ? Se poate
deduce din experienta fiecaruia dintre noi ca o comportare
civilizata depinde de toate elementele enumerate mai sus.
Secretul unui comprtament agreabil si civilizat in societate
se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si
adaptate de la o generatie la alta. Bunicii , parintii , scoala
si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o
existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut,
dar neasimilat suficient spune ca drumul libertatii trece prin
cultura. Exista o cultura de tip rural - obiceiuri , datini ,
ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura
livresca , din care omul scolit poate invata multe , dar nu in
mod obligatoriu si bunele maniere.
Problemele de educatie si comportare civilizata exista
in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin.
Situatia de la noi , dupa patruzeci si cinci de ani de
imixtiune brutala , in existenta sociala si chiar familiala , a
unei forte oarbe , nemiloase , care , in numele fericirii umane
a cautat sa ne ucida fericirea , a incercat sa creeze
" oameni noi " , asemenea unor marionete stingace si supuse ,
este totusi deosebita de cea din alte parti.
Cum sa surizi cind ti-e frica ? Cum sa te bucuri la
castoria copiilor cind te temi ca vei fi vazut la biserica ?
Cum sa-i spui cu drag unei doamne - " Doamna " , cind exista
un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue
sa spui " Tovarasa " ... ?
In multe tari , situatia economica permite mamei sa nu
lucreze , daca doreste , ca sa se ocu0pe personal de educatia
copilor. Trebuie sa recunoastem ca la noi aceasta posibilitate
a fost ferm inlaturata deoarece nu se putea trai dintr-un
salariu. Au aparut generatiile pe care le-am numit " copii
crescuti cu cheia de git ". Nu prea aveau ce sa invete si
nici de la cine. Cum raul , din nefericire , contamineaza cu
usurinta , puteau cel mult invata de la cei mai mari si in
nici un caz lucruri bune. Timpul a trecut si acum fetitele
si baieteii cu " cheia de git " au ajuns parinti si cresc ,
educa alte generatii de copii cu cheia ... Sa nu fim insa
pesimisti , raminind la o viziune catastrofica asupra viitorului
societatii romanesti. Atunci , cartea aceasta nici nu ar mai
avea sens.
Nici o constringere si nici o libertate a fiecaruia
dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept , cumpatat
si linistit. In viata fiecarui om exista nevoia de modele ,
iar in societatea romaneasca de dupa al doilea razboi mondial
evenimentul cel mai dramatic l-a constituit tocmai distrugerea
acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale.
Intelectualii , oamenii de cultura au umplut temnitele
comuniste , tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le permitea
sa treaca , in chip cameleonic , de la o doctrina politica la
alta ; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo
si tot din aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul
activistului de partid. A fost intr-adevar un " model " si
trebuie sa recunoastem ca faceam eforturi sa-l imitam , iar
rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt. S-a deteriorat
orice norma morala si aproape toate notiunile normale au fost
golite de sens.
In Piata Romana din Bucuresti se afla si acum
inscriptia " Vom muri si vom fi liberi ! ". De nenumarate ori
in acesti ani am incercat sa descifrez sensul mai profund al
acestui credo tragic. Sa se fi referit numai la dictator ?
Sa fi fost incluse toate frustrarile si iluziile copiilor
fara coplilarie , a copilor crescuti cu " cheia de git " ?
Sa fi fost doar strigatul ultimei generatii de copii - cum
spunea altadata un adolescent - care a mai vazut o ciocolata ?
Sa nu ne fi gindit nici unul dintre noi ca cea mai
dificila libertate este cea cu care nu stii ce sa faci ?
Despre democreatie nici nu mai indraznesc sa amintesc.
Termenul e folosit cu atita inconstienta incit exista
pericolul sa se incetateaneasca le noi in acceptia contrara ;
teroarea arbitrarului si a lipsei de buna cuviinta. Fac ce
vreau pentru ca e democratie , rosteste si potentantul si
omul de rind - si desigur gresesc - nu asta e democratia !
Aceasta carte ar vrea sa ne impace pe noi cu noi si
pe noi intre noi. Cum nimic nu se poate impune prin forta ,
ea nu constituie decit un punct de plecare pentru meditatie
si dialog. Eventualele reprosuri , indoieli sau nedumeriri pot
fi formulate in scris pe adresa Editurii si promitem ca la
urmatoarea editie vom tine seama de ele , incercind sa venim
in intimpinarea dorintelor dumneavoastra cu gindul bun de a
ne face viata mai frumoasa decit am avut-o. O meritam din
plin !
eu consider ca cei buni sunt si manierati pe cand cei rai nu.dar in ziua de azi si aglomeratia urbana intalnim tot felul de oameni:buni,rai,nervosi,iritati,suparati s.a.m.d.
RăspundețiȘtergerede un singur lucru trebuie sa fim constienti,ca trebuie sa-i respectam pe cei din jurul nostru.in acest fel suntem manierati si civilizati in acelasi timp.
b_adrian68@yahoo.com