De ce îşi înşală bărbaţii soţiile şi iubitele?

Un simplu search pe Google, tastând cuvintele “căsnicie şi legătură amoroasă” (versiunea englezească – “marriage and affair”) îţi afişează mai bine de 7 milioane de variaţiuni pe tema “cum te poţi trata” de respectivele “boli” şi doar vreo 3,5 milioane de rezultate referitoare la modul în care te poţi “îmbolnăvi” de ele. Cu alte cuvinte, ceea ce ar trebui să fie normalitate a căzut în minoritate, iar şansele de a înşela sau de a fi înşelat sunt mult mai mari decât cele de a avea o căsnicie / relaţie de cuplu fără intrusele-amante. Bărbat fidel - pasăre rară! Vin americanii să le facă soaţelor, iubitelor viaţa amară, vorbindu-le în statistici. Aşa aflăm şi noi, potrivit newsweek.com, că însurăţeii se împart fifty-fifty: adică 50% fideli, 50% - ba (de-ţi vine să-i faci tăiţei). "Adevărul despre infidelitate: de ce înşală bărbaţii şi cum poţi preveni infidelitatea" ("The Truth About Cheating: Why Men Stray and What You Can Do To Prevent It), best-seller-ul psihologului american Gary Newman, vorbeşte chiar despre acest joc de-a căsătoria în societatea contemporană. Studiul lui Gary Newman presupune doi ani de cercetări amănunţite asupra comportamentului a 100 de bărbaţi fideli şi 100 de soţi/ iubiţi înşelători, care l-au adus pe autor la o serie de concluzii interesante de ambele părţi. Că eşti bărbat sau femeie, mascul păgubitor sau o nevastă disperată păgubită, iată câteva idei-cheie (de la expert citire):

- doar 8% dintre bărbaţii infideli spun că activitatea sexuală nesatisfăcătoare ar fi generatoare de schimbare a partenerei; 12% spun că amanta care arată mai bine decât soţia ar fi o justificare cât se poate de sinceră, 48% recunosc faptul că infidelitatea pleacă de la “o criză emoţională a bărbatului”;


- această criza emoţională s-ar traduce prin desconsiderarea pe care o simt bărbaţii la un moment dat în relaţia de cuplu; este ştiut faptul că bărbatului îi place să ţină frâiele unei relaţii şi să fie admiraţ, apreciat de femeie; odată ce partenera nu-i mai creează acest sentiment de securitate, bărbatul încearcă să îl caute în altă parte;

- tehnologia a contribuit din plin la înrăutăţirea relaţiei de cuplu; “era mesajelor-text” facilitează degradarea relaţiei de cuplu – un simplu sms şi amanta îţi vine imediat pe canapea, în dreapta;

- prin definiţie, “a dobândi” şi “a câştiga” sunt verbe caracteristice bărbatului;

- femeile n-ar trebui să se teamă să îşi aprecieze soţii; apreciindu-l, nu-i vei “da apă la moară”, ci îl vei motiva să meargă în direcţia bună;

- comportamentul infidelului: lipseşte mult timp de acasă, se distanţeaza fizic şi emoţional - activitatea sexulă considerabil redusă, evitarea contactul cu partenera (nu mai răspunde la mobil etc)

- cum ar trebui să se comporte soţia presupus-înşelată: să îşi facă simţită prezenţa subtil, într-un mod care să-l facă să se simtă vinovat, şi nu prin crize de gelozie – întrebări de tipul: “Îţi mai aminteşti cum era la primele întâlniri?”, propuneri de genul “Vreau să mă simt bine cu tine făcând asta….”; o atitudine pozitivă îl poate readuce pe linia de plutire;

- este indicată cel puţin o ieşire pe săptămână, care să reapropie partenerii; discuţiile de “remediere a situaţiei” ar trebui să excludă subiectele tensionante: bani, copii, afaceri

- 12% bărbaţi înşală, oricât de diplomate le-ar fi soaţele şi oricât s-ar strădui acestea să treacă cu vederea “abaterile virile”; Gary Newman admite faptul că aici problema e fără scăpare: “Nu văd cum ar putea o femeie să mai aibă încredere în soţ, odată ce a fost înşelată”.
Voi ce parere aveti?