vineri, 7 noiembrie 2008

Bunele maniere la restaurant

IN RESTAURANTE , IN CAFENELE , IN
LOCALURI PUBLICE

Uneori, o iesire la restaurant se poate transforma intr-o situatie penibila, daca nu sunteti familiarizati cu niste reguli de baza care se impun intr-un local cu pretentii. Pe de alta parte, daca nu va luati niste masuri de siguranta, puteti risca fie sa nu gasiti locuri libere, fie sa nu vi se permita accesul in restaurant din cauza tinutei necorespunzatoare. . Ca sa evitati astfel de momente jenante, Libertatea va pune in tema cu o parte din regulile esentiale de care este bine sa tineti cont atunci cand luati masa in oras.
De cum intram intr-un local public , toate privirile
se indreapta spre noi. O stim cu toii din proprie
experienta ! Si parca mai mult ca oricind suntem analizati
in mod critic din cap pina in picioare. Ne simtim stinjeniti
deseori si avem trac de parca am da un examen. Sa incercam
sa-l trecem impreuna , reflectind asupra acelor norme care se
impun in astfel de situatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca exita
reguli in insasi alegerea unui restaurant.
Daca este vorba despre un local caruia i s-a dus
vestea ca se maninca bine si e mereu arhiplin , va retineti
din timp o masa mai ales cind aveti invitati. Nu este o dovada de
meschinarie sa va interesati de preturile practicate , ci o
necesitate. Rezervarea cit si informatiile se pot obtine
foarte simplu prin telefon. Astfel , veti putea lua o decizie
buna , caci fiecare dintre noi doreste sa le ofere o seara
placuta prietenilor sau oamenilor de afaceri cu care lucreaza.
Optiunea nostra ar trebui sa fie dictata numai de
preferinte bine motivate. Dar din snobism unii intra numai in
restaurante de lux. Pe linga faptul ca ii costa o gramada de
bani , se pot pune si in situatii penibile de pilda sa
ramina datori. Exista restaurante de diverse categorii pentru
orice buzunar. Chiar modeste , unele dintre ele pot oferi
mincaruri bune si o ambianta placuta. Va veti informa de la
prietenii care ies mai des sa manince in oras. Toate aceste
recomandari sunt facute cum am mai spus mai ales celor care
au invitati.
Tinuta trebuie sa fie corespunzatoare unei iesiri in
lume. Uneori ea este ceruta in mod obligatoriu de anumite
restaurante. Tinuta trebuie adaptata la pretentiile
restaurantului , dar e bine sa tinem cont si de ocazia cu
care am fost invitati , precum si de modul in care se vor
imbraca ceilalti comeseni. Doamnele se pot sfatui in prealabil.
Vor evita astfel sa semene cu doua gemene imbracate in
pulovere identice din pura coincidenta. De asemenea , o tinuta
axcentrica poate fi nepotrivita cu ambianta localului. O doamna
cu umerii goi , pierduta in niste uriase saloane de marmora
insuficient incalzite , iti poate provoca cel mult mila , nu si
admiratie. Cea mai potrivita imbracaminte pentru restaurante
ramine cea eleganta de oras. Nu te duci in trening la
" Athenee Palace " chiar daca ai buzunarele doldora de bani.
Un chelner stilat al unui mare restaurant parizian
spunea spre sfirsitul vietii , ca un titlu de glorie , ca nu
a permis niciodata unei persoane sa intre in local daca era
imbracat in gris , deoarece tinuta de seara era obligatorie !
Nici situatia contrara nu este admisa : sa te imbraci
elegant pentru a intra sa maninci intr-un local foarte
ieftin. Sa pui in inferioritate niste oameni modesti si
cumsecade , inseamna sa fii total lipsit de tact. E probabil
ca acesti oameni nici nu ne vor observa , daca ne vom purta
firesc , fara ostentatie. Sa nu facem nota discordanta stergind
scaunele cu batista , tacimurile cu servetelul , cerind cu voce
tare sa ni se schimbe fata de masa etc. Purtindu-ne astfel ,
chiar imbracati ultraelegant vom dovedi ca noi suntem cei
prost crescuti si nu persoanele in salopeta si cu sapca pe
cap intre care ne aflam intimplator. Fiecaruia dintre noi i
se intimpla sa intre intr-un mediu cu care nu este obisnuit.
Sa ne comportam , cu respect fata de obiceiurile locului. Este
bine sa trecem neobservati si sa nu ne ocupam de vecini ,
asa cum nici ei nu se vor ocupa de noi.
Cind intram intr-un restaurant , sa nu trintim usa in
nasul celui din spatele nostru , ci chiar sa o tinem , ca sa
poata intra si el. E normal ca acesta sa ne multumeasca.
Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i
deschida usa , lasind-o sa paseasca inaintea lui. Isi conduce
invitata la garderoba unde o ajuta sa isi scoata haina.
Doamna poate ramine cu palaria pe cap dar amindoi
isi vor scoate manusile. Nu se intra in restaurant cu
paltonul , cu palaria pe cap sau cu umbrela in mina, chiar
daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri libere. Cu atit
mai mult nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi.
Primul care intra in restaurant este barbatul pentru
a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din
jur si pentru a-i cere sefului de sala sa-i indice o
masa libera. Uneori , in lipsa acesteia , esti obligat sa te
asezi la o masa deja ocupata. In prealabil trebuie sa ceri
permisiunea celor prezenti si sa astepti raspunsul lor. Chiar
daca nu sunt deosebit de incintati , acestia nu au voie sa
se retraga ostentativ la celalalt capat al mesei. In orice
situatie doamna este rugata sa-si aleaga locul pe care-l
doreste. Barbatul trage scvaunul pe care urmeaza sa se aseze
invitata sa , si ocupa locul de vizavi , daca este liber.
Lista de bucate este consultata de fiecare in parte.
Dupa ce s-au hotarit ce vor sa manince si sa bea , domnul
este cel care da comanda. O doamna evita sa vorbeasca cu
chelnerul , pe tot parcursul mesei.
Daca avem invitati jucam rolul amfitrionului , facindu-le
recomandarile de rigoare. Vom alege cele mai bune vinuri si
cele mai alese mincaruri. E firesc sa achitam si nota de
plata.
Daca la masa iau parte mai multe perechi , comanda va
fi facuta de unul dintre barbati , dupa ce a aflat care sunt
preferintele tuturor. Asupra platii , decizia se ia dinainte.
Se poate face o nota comuna sau separata. Eventualele
neintelegeri se rgleaza ulterior intre barbati.
Cind incepem sa mincam , ne asezam confortabil ,
apropiindu-ne de masa , pentru a nu ne pune sevretul pe
genunchi. Il folosim doar pentru a ne sterge buzele , la
nevoie , si nu-l impaturim frumos la sfirsit.
Serviciul la masa intra in atributiile chelnerului
care le da intotdeauna intiietate doamnelor. Daca in lipsa
acestuia barbatul toarna vin in pahare , nu punem sticla
pe masa ci in frapiera. Degustam vinurile la inceput si ne
decidem asupra celui care ni se pare mai potrivit. Nu
uitati ! - Pestele merge cu vin alb , friptura cu vin rosu.
Recunoastem oamenii bine crescuti dupa raritatea
reclamatiilor si dupa tonul adoptat cind le fac. Nu sunt
admise discutiile in contradictoriu cu chelnerii chiar daca
avem dreptate. Nu ne dam in spectacol ! Orice nemultumire se
adreseaza sefului de sala sau patronului restaurantului. Fara
nervi , fara tipete , fara amenintari.
Masa ia sfirsit numai la dorinta doamnei care va
insoteste. Chemati discret chelnerul pentru a achita nota de
plata. Verificati-o cu o privire , caci aveti dreptul sa
corectati greselile flagrante. Daca se iveste o problema , o
rezolvati simplu , cerind lamuriri chelnerului. Veti apela la
patron numai daca este absoluta nevoie.
Nu discutati nota de plata cu invitatii dumneavoastra ,
manifestindu-va satisfactia ca a costat putin sau deceptia ca
a costat prea mult. Nu comentati , in nici un caz , faptul ca
ati fost incarcat cu doua salate pe care nu le-ati comandat
si de care nici nu v-ati atins. Este vina dumneavostra ca
nu i-ati atras atentia chelnerului la timp ca ... detestati
salata.
La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice ,
tragindu-i scaunul. Ca si la intrare , tot el merge cu un pas
inainte , fara a lasa insa impresia ca nu sunt impreuna. La
garderoba prima care se imbraca este doamna.
Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn
sa-si puna paltonul sau fularul. Este ridicol.

Ce facem cind suntem singure si vrem sa mincam in oras ?

O doamna nu intra intr-un local unde se servesc cu
predilectie bauturi alcoolice.
In schimb ii este permis sa intre intr-un restaurant
de lux. Nu se pune problema cind este vorba despre o
cafenea , o patiserie , un snack-bar. Odata asezata la masa va
vorbi numai cu chelnerul , numai acestuia ii va cere sa-i
cumpere un chibrit , sau sa-i imprumute o bricheta. Nu va
arunca priviri insistente si curioase prin sala , nu se va
pieptana si nu-si va retusa machiajul la masa. Toate aceste
gesturi pot fi facute inconstient dar ele risca sa fie
gresit interpretate , si " imprudenta " - daca e vorba de o
imprudenta - risca sa intre in niste incurcaturi penibile.
Este infinit mai usor sa previi un conflict decit sa-l
rezolvi odata declansat. Oricum sunt destui prost crescuti
in jurul nostru ce nu cunosc o norma elementara de
politete - interdictia de a te adresa unei femei singure - ca
sa le mai dam si noi apa la moara prin gesturi ce par
provocatoare.
O doamna sau doua doamne singure intr-un restaurant
nu-si vor comanda nici un fel de bauturi tari si ar fi
de dorit sa evite chiar si vinul. Daca imaginea unui barbat
beat este neplacuta , cea a unei femei ametite este
insuportabila.

SITUATII SPECIALE LA RESTAURANT

Se intimpla uneori sa fim " uitati " dupa ce am facut
o comanda. Intr-un local aglomerat acest lucru este explicabil.
Nu vom bate cu o moneda sau cu inelul in pahar. Sa retinem
cind am vorbit cu chelnerul figura acestuia , sa ne sculam
de la masa si sa-i reamintim ca asteptam de mult. O vom
face ferm dar fara comentarii agresive si inutile.
Cind ne cade ceva de pe masa , o maslina , o chifla
etc si sunt la indemina sa nu consideram o lipsa de
distinctie gestul de a le ridica. Tacimul cazut se pune
deoparte si se cere altul.
Rezistati la insistentele chelnerului care va ofera un
fel rar si costisitor. A intreba : " e proaspat ? , e bun ? "
este absolut inutil , ce v-ati astepta sa va raspunda ? Aveti
incredere in patron. Numai el raspunde in fata legii - daca
asta va consoleaza - atunci cind ajungeti pe patul de spital !
- Cind va place in mod deosebit un fel de mincare
transmiteti felicitari bucatarului. Acesta , adeseori va veni sa
primeasca multumirile dumneavoastra personal.
- Daca nu va place nimic , nici seviciul nici mincarea ,
nu faceti o scena personalului din restaurant. Platiti si
plecati , nu inainte de a va spune parerea patronului
precizind ca veti ocoli in viitor acest local. Nu mai este
nevoie sa atragem atentia asupra tonului care va fi deosebit
de politicos. Este suficient.
- Ceea ce am platit , dar nu s-a mincat sau nu s-a
baut nu se ia acasa. Nici pretentiile pe care le avem de
la chelner de a ne face un pachet pentru animalele de
acasa , nu fac o impresie prea buna. Este o economie inutila ,
iar pisicuta noastra in mod sigur nu stie ca am fost la
restaurant , deci nu se va supara ca nu i-am adus si ei
ceva !
- Un barbat atent va ajunge la restaurantul in care
si-a fixat intilnire cu o doamna , cu jumatate de ora
inainte. Isi va alege un loc de unde sa poata observa
intrarea , pentru a-i iesi in intimpinare. Doamna ar trebui sa
respecte cu exctitate ora fixata si sa nu cocheteze cu
celebrul " sfert academic ".
- Cind intram intr-un hotel si vedem o cunostinta , ne
vom asezam la masa acesteia numai daca suntem invitati. S-ar
putea ca aceasta sa astepte pe cineva si din delicatete sa
nu o marturiseasca din primul moment. Odata asezati , ne va fi
mult mai greu sa ne ridicam si sa ne cautam alt loc in
momentul in care simtim ca am devenit inoportuni. Oamenii vin
la restaurant nu numai ca sa manince ci si sa stea de
vorba. Nu putem sili pe nimeni , ca din politete sa ne
accepte prezenta o seara intreaga. Aceasta situatie se poate
ivi chiar intre prieteni foarte buni pe care nu ne vom
supara ca nu ne-au invitat la masa lor. Au avut probabil
motive serioase sa o faca.
Serviti sau serviti-va ?

Reproducem un text dintr-un cotidian , inserat in
rubrica " Telefonul de la miezul noptii " :
" - Ce au mai facut tricolorii dupa meciul cu
americanii ?
" - Miercuri au vizitat platourile de filmare de la
" Universal Studios " , dupa care au servit masa la restaurantul Minion , patronul fiind un roman , mare amator de
fotbal. A fost un moment de destindere pentru jucatori ,
inconjurati de o multime de romani stabiliti in America. "
Din rindurile de mai sus intelegem ca tricolorii
nostri , ca sa mai scape de stress si monotonia? jocului ,
au preluat indatoririle chelnerilor in localul unui patron
roman , care le-a oferit acest ... divertisment : si au servit
masa ( cui ? ). Poate insa ca autorul articolului nu a vrut sa
spuna asta. Poate ca a vrut sa spuna : au mincat , au luat
masa la restaurantul Minion si au fost serviti cu multa
amabilitate ...
Singurele forme corecte de folosire a acestui verb
buclucas sunt : serveste-te ( te rog ) sau serviti-va ( va rog ).
Eu servesc masas , eu - gazda sau eu - chelner iar musafirii
sunt serviti , se servesc si nu servesc ! Cum va suna : sa
mergem sa servim masa la Intercontinental ?

BACSISUL - O PROBLEMA DELICATA

Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este
in primul rind un om cinstit , caruia nu-i place sa ramina
niciodata dator. El este obligat , prin statutul sau , sa dea
mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu
sunt platiti deloc , in schimbul unor servicii marunte.
In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru
a obtine niste avantaje , pentru ca drumul care duce de la
mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al
societatii , este deschis. Un om educat va sti cui trebuie
si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu
are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma , atunci
cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o
presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care
e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.
In Europa se aud voci tot mai numeroase care se
ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor
incluse. La hoteluri , la restaurante , in turism , se precizeaza
de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt
trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba
de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra
obligatie , in toate tarile in care stim ca exista acest
obicei , este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu.
Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului
de exemplu , maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei.
Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam
prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de
la client. Sunt bani cinstiti , obtinuti prin efectuarea unor
munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din
partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care
te serveste de salariul care i se cuvine. La noi , in
modestele faze de privatizare prin care trecem , au aparut
cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste
salriati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt
incluse in nota de plata , iesind onorabil din incurcatura.
Un mic local se poate numi " Ca la mama acasa ! " dar sa nu
intelegem ca suntem " la mama acasa " !
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste
sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da
bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate ,
cum am crede , ci de proasta crestere. Este un gest care da
nastere unor comentarii ironice , chiar din partea celor care
il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la
distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar ,
consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca
tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata , te califica drept
prost crescut , in primul rind fata de tine. Despre cei din
jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
- Cui dam ? Cit dam ?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei :
chelnerii , soferii de taxi , coafezele , frizerii.
Aprecierea sumei se face si in functie de categoria
restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar
la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe
chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se
dau : garderobierilor , plasatoarelor , baietilor care ne fac
diverse comisioane , soferilor de autocar , ghizilor precum si
personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata
este recomandabil sa lasam ceva , in special celor care au
servicii mai grele : portarilor , in special celor de noapte ,
hamalilor , cameristelor , liftierilor , bucatarilor , mecanicilor
auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic
in plus patronului sau directorului unui hotel sau
restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de
pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe
nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege.
Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se
respecta , cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si
categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de
bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza
faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod
de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa
oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume
sunt considerate mita si , dupa cum am mai spus , mita
stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub
incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a
salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este
un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca
medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai
platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania , de pilda , bolnavii care s-au insanatosit
obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau
infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca
salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa
darurile primite , ar ramine in mod sigur fara serviciu.
Despre bani nici nu poate fi vorba , pentru ca fiecare
cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile
de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn
de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim ? - nu era - nu este
o lume normala , mai ramine de discutat situatia delicata in
care suntem siliti sa dam sume de bani sau " atentii "
pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie
nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este
vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere
si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi
capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce
nu ne-am gindi putin cind ne " ajutam " copilul premiant - fara
ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul
nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si
apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost
inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume
se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor
copii , nevinovati in fond , cind vor intelege ca nu chiar ...
totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din
vocatie si refuza cu indignare astfel de " stimulente ". Dar ...
se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti
nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu , cu toate ca din nefericire
se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut
" uita " sa dea o mica suma de bani portarului de la
restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat
un taxi. Dar , acelasi domn ofera un bacsis portarului de la
spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar
atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor
din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste -
adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o
ilegalitate se rezolva simplu : va trebui sa-si caute alt loc
de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om
prost crescut ? Este oare incurabil ? Viitorul societatii in
care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca
trebuie sa dai un bacsis , oricind li se face un serviciu.
Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concep
sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un
lucru delicat , ca in toate situatiile cind e vorba de bani.
Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine
pe altii ( balcanici , fanarioti , turci ) si ar trebui cit mai
repede eliminat din viata noastra. Cum ? Vom vedea !

TEATRUL , CINEMATOGRAFUL , CONCERTELE ,
EXPOZITIILE

Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare ,
mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un
spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal ,
teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il
vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci
la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam
osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la
spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori
si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de
sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul
lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un
barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la
matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera
sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele
rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni
si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta
ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in
costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem
atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri ,
exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am
intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori
dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau
al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala
si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de
concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a
o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri
curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la
restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest
lucru este absolut interzis la teatru sau la concert.
Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul ,
dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o
femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se
intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii
din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu
tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze
palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata
onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma
sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi
programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l
imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti
pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara
pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede
sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea
scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema
mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din
punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca
barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o
urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe
rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se
inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care
s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este
nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu
fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei
locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena ,
chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in
timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La
concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din
mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona
melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre
vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la
fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa
totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor
sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat
decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care
insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in
foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute
eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala
de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci
cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata
etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o
simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o
conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa
ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari
grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului
si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau
fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in
plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele
datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o
datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si
nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva
minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de
aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust.
Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul
fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate
speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau
a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda
la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei
patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a
face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului
dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai
marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot
trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol
mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se
manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi ,
mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la
intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci ,
sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod
dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin
de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta
de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina
de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un
om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din
consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul
adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce
ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre
arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul
trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul
care aude cele mai multe magarii din lume !

Un comentariu:

  1. Interesant, si chiar avem ce invata.
    Multi oameni se cred foarte manierati si stilati, dar totusi dand dovada de inversul bunelor maniere.Tineti-o tot asa!
    sweet_yly95@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere